| Cel Din Urm Vis |
|
Despic?-mi oglinda de dincolo,
Cu a ochilor ascu?ime...
Chip ce neclintit se a?terne-n sine.
?intesc lumile, ?ntorc luminile
Lini?te l?untric? se dezvele?te
Dincolo de a min?ii ?erpuire.
Despic c?rarea nerostirii, pr?bu?it?-n nemi?care
Umblet prin suflet pe sfori de nep??it.
Cuvinte surde croiesc prin minte,
Nori de vorbe ?ndeas? ne?ncetat
Zumz?ind cu sunet aspru.
C?tre st?nga r?sucesc privirea
Ce str?punge scutul l?untric, t?cere
Cuprins de eterna neg?ndire.
Calm? adiere ce de dincolo m? trage
De-a curmezi? de lume, purtatu-s de zefir
De la ?nceputuri c?tre nadir
?n?elept domnit, alunec?nd ca prin vis,
Albind ?ntuneca?ii mei str?mo?i de st?nc?.
Despic puterea,
Cu a ochilor asprime,
?n m?duva bradului de veci,
?i cum stau ?naintea-mi,
?nghi?it neantului
?n?untru-mi privesc
A?a aproape de mine,
Str?luminat de cel ochi, m?iastru
?i ?nsumi sunt.
|
| |
|
